Friday, September 12, 2008

Multumesc


Mai mult ca sigur ati vrut de multe ori sa dati timpul inapoi si sa schimbati ceea ce ati facut. Ceea ce mi se pare mai interesant..ar fi sa ma intalnesc cu eu din vitor…sa imi spuna cum am ajuns, sa imi spuna unde am gresit, ce sa schimb sau sa ma incurajeze. Voi v-ati gandit la asta?

Ieri insa am avut ocazia sa ma intorc in timp, si ma vad din nou pe mine de acum 1-2 ani, experienta a fost incredibila. Am cunoscut o domnisoara fara sa stiu ce imi va rezerva vitorul, scopul discutiei a fost complet altul decat la cel care am ajuns. Am inceput sa vorbesc cu ea, incet incet m-a lasat sa o cunosc, si m-a lasat sa intru in viata ei cat de mult se poate la prima vorbareala. Rand dupa rand, cuvant dupa cuvant ii inghiteam vorbele secunda dupa secunda ora dupa ora se intorceau in mine sa ma duca din nou in fata mea. Si astfel am ajuns sa vorbesc cu mine. M-am trezit din nou in fata vechilor mele problem si vechilor mele temeri.

Aceleas eu care ma minteam ca pot traii din bucuria altora, acelas eu care spuneam ca am timp si pentru iubire mai tarziu, acelas eu incapatanat sa recunoasca faptul ca o culoare lipseste din curcubeul vietii mele.
Am vrut la inceput sa fac postul mai amanuntit, sa va prezint traiirile mele dar am decis ca e mai bine altfel. a
Vreau sa ii multumesc nespus domnisoarei ca mi-a daruit ceva ce nu credeam ca pot primi, ea a fost creeatoare propriei mele masini a timpului. Multumesc pentru fiecare secunda sper ca iti voi putea plati pentru fiecare in parte.

Am avut ocazia sa calatoresc in timp si sa ma intalnesc cu mine si am simtit ca renasc , dar voi, ce ati face voi daca ati avea ocazia sa mergeti inapoi? Ati accepta? Ati merge si v-ati lauda sau ati incerca cu disparare sa schimbati trecutul sau pur si simplu v-ati strange in brate si v-ati lasa sa evoluati in mod normal?

Sunday, June 29, 2008

Spuma de cafea


Am baut cafeaua de dimineata, ramand pe fundul cestii o pelicula de cafea imbratisata de cateva boabe de spuma pe peretii cestii. Obosit in urma sesiunii si a efortului de a invata pentru ultimul examen am inceput sa ma joc in ceasca.

Am luat cu lingurita 4-5 margele de spuma si leam ridicat pe peretele cestii, m-am plimbat putin cu lingurita, bucatica de spuma ramanand intacta si lipita de lingurita. am ridicat lingura din ceasca iar spuma a ramas suspendata pe ceasca. Am scufundat din nou lingurita pe fundul cesti trangand alte margele dupa lingurita. Trecand pe langa primele acestea s-au unit formand o masa mai mare, dar care era inca compocata. M-a amuzat cum s-au imbratisat si m-am hotarat sa repet actiunea. Dupa mai multe procese am strans o masa destul de mare,unita. M-am hotarat sa ma joc acum cu acea masa la fel ca si cu primele 5 margelute trangadu-le pe margina cesti...dar...off..s-a rupt...atunci am realizat...

Aruncat in pustiu omul e singur si urmareste orice interventie din exterior in speranta ca va atinge un punct mai bun... Daca pe drum v-a intalni un alt om si acesta singur ei se vor alatura si vor ramane impreuna. Ei vor continua sa mearga pe acelas drum. Insa cu cat vor inainta mai mult vor cunoaste din ce in ce mai multi oameni carora li se vor alatura. Insa cand vor trebuii sa ia o hotarare daca sa continue sa mai caute sau sa ramana in loc grupul se va divide in 2 la inceput..apoi cu cat sunt mai multe decizi cu atat grupul se va divide mai mult ajungand in final la cateva unitati marunte ca la inceput care vor lucra impreuna.

Omul..acest animal social...vrea mereu mai multe cunostiinte...dar cand va trebuii sa merga undeva isi va lua doar o parte din prieteni..acei cativa prieteni care il vor urma indiferent unde si care il sustine mereu...

O intrebare totusi... care e cantitatea de margele la care trebuia sa ma opresc pt ca grupul meu sa fie cel mai mare dar sa fie si compact

Va multumesc voua margele vecine care ma urmati indiferent de unde ma poarta lingurita vietii...

Friday, June 27, 2008

To much love will kill you - Queen



nu cred ca melodia are un vidioclip al ei, dar cantecul e superb, iar imaginile nu sunt atat de rele...