Scumpa mea domnisoara
Lacrimile nu sunt o comoara !
Nu-I lasa sa te doboare,
Nu-ti lasa sufletul in iad sa coboare.
Fi tu fericita ca-ci te ai pe tine,
Ai ramas frumuoasa,aceleasi maini fine,
Nu s-a schimbat nimic de ultima oara
Esti aceiasi tu,aceiasi dulce fecioara.
O fi plecat el,dar ai ramas tu
Aceiasi faptura sub a sarelui spectru
Nu te pierde in lacrimi adanci,
Stii prea bine ca viata nu e pentru stanci
Hai zambeste, stiu ca poti
Lasa lacrimile pentru cei morti
Tu zambeste, fi din nou zeita lumi tale
Cu un zambet pornesti pe a fericiri cale
4 comments:
foarte emotionanta poezia....daca ar putea fiecare sa zambeasca mereu...probabil nu ar mai exista tristetea.. ..si toti ar fi fericiti...motto-ul meu e: "Zambeste cand sufletul iti plange..."....
eu sunt mai pesimist, sunt pe motto-ul "Zambeste maine va fi mai rau " :)
sry nu am citit o in intregime. e prea trista pentru varsta mea, implicit si a ta!
ok, te cunosc asa ai tu o parte a sufletului,DAR! fla sti.....observ ca omu si o cam face cu mana lui knd nu i- o face altcineva! asa k nu mai alimenta si tu sentimentele astea, sau te provoc sa dai alta forma (una mai colorata) intelesurilor sumbre
e trsista..?..pai eu am incercat sa cer un zambet unei lacrimi...chiar nu am incercat sa fiu sumbru in poezie...
Post a Comment