Nu sunt poet...

Multe flori sunt, dar puţine
Rod în lume o să poarte,
Toate bat la poarta vieţii,
Dar se scutur multe moarte.

E uşor a scrie versuri,
Când nimic nu ai a spune,
Înşirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune.

Dar când inima-ţi frământă
Doruri vii şi patimi multe,
Ş-a lor glasuri a ta minte
Stă pe toate să le-asculte,

Ca şi flori în poarta vieţii,
Bat la porţile gândirii,
Toate cer intrare-n lume,
Cer veşmintele vorbirii.

Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-ţi viaţă,
Unde ai judecătorii,
Nenduraţii ochi de gheaţă?

Ah! atuncea ţi se pare
Că pe cap îţi cade cerul
Unde vei găsi cuvântul
Ce exprimă adevărul?

Critici voi, cu flori deşerte,
Care roade n-aţi adus -
E uşor a scrie versuri,
Când nimic nu ai de spus.

"Criticilor mei" M.Eminescu

Dragii mei prieteni... nu cititi poezia lui Eminescu..simtiti-o .."E usor a scrie versuri,/Cand nimic nu ai a spune" Nu sunt poet, nu stiu sa fac poezii..ceea ce vedeti voi aici e doar un sir de sentimente tranformate in cuvinte care rimeaza...dar aceste cuvinte nu se pot ridica la rangul de poezii, le lipseste caracterul artistic, acel sentiment care te face sa prinzi aripi , care te face sa te regasesti in fiecare vers, eu nu v-am oferit decat o poza a unui suflet..nu o oglinda in care sa va regasiti sufletul. Sa fie clar pentru toti...nu sunt poet