Obosit

Vanata sta pana de la atata scris
Insangerati mis ochii de la atata vis
Obosita-mi sta penita in calimara
Dezgustat mie creierul de viata amara

Degeaba mai asteapta luna a mea inchinaciune
Caietu verde e acum un negru taciune
Degeaba mai astepti tu lume cruda
De mult sfasiat aceasta runda

Si stau intins pe rugul meu de crini
Am inceput sa vad ai mortii spinii
Si-astept ca trupul slabit de durere
Sa imi urmez sufletul pe a neantului avere

Si ard incet la fel cand te-asteptam pe tine
Dar nu mai plang, mort mie duhul din mine
E pustiu pe cararile mintii mele
Carari aurite batute demult de saruturile tale

Si acum mai am o ultima iubita
Cu ochii reci si negri, ne mine dorita
Si-ncet iti simnt parfumul ametitor
Tu moarte cu parul prin lume rataritor

Spre buze-ti mov ma indrept cutezator
Sa am un ultim sarut inainte sa mor
Fericit simt cum sufletul in brate mi-l cuprinzi
Moarte – iubita de clestar mie sa-mi razi

O privesc acum in ochi plecand de langa mine
Nici moartea nu-mi da iubirea promise de Tine
Stau viu in sicriul meu de spini gandidu-ma . . .